Saracia este o boala nu doar cronica, dar si extraordinar de crunta. Lipsa de speranta si framantarea interioara a unui individ ce cu greu are ce manca il poate determina sa ia masuri disperate. Dar, insa, cate tipologii se desprind din aceasta situatie? In urma articolului aparut despre copiii care dorm in bratele cersetoarelor, nu am putut sa nu ma gandesc la tot ce presupune cersetoria si am ajuns la cateva idei in urma unor situatii pe care le-am observat de-a lungul timpului.
Din multimea de cersetori pe care ii intalnim zi de zi, la orice pas, care este cu adevarat nevoias? Care lacrimi sunt reale si demonstreaza amaraciunea vietii acelui om? Care cersetor este sincer si a incercat toate solutiile pentru a-si pune viata pe picioare, astfel apeland la cersetorie ca o ultima varianta umilitoare? Pentru ca sunt si foarte multi care prefera sa presteze astfel ca metoda cea mai simpla de a face bani. Se complac intr-o astfel de situatie, fugind de munca.
Este uluitor cand auzi despre mafia care sta in urma cersetoriei si este si mai grav cum oamenii o incurajeaza. Este adevarat, trecand pe langa ei si vazandu-i amarati, mila te determina sa le dai o mana de ajutor. Insa, ce se intampla sa intri intr-o situatie in care cersetorul poate deveni agresiv? Cunosc o situatie in care o studenta a incercat sa ajute o batrana ce plangea si spunea ca are nevoie de bani. Fata i-a dat femeii tot maruntul pe care il avea in protofel, adunandu-se in jur de 3 lei, in semn de ajutor. Batrana, nemultumita de ce a primit, a inceput sa tipe la fata sustinand ca suma pe care a primit-o este mult prea mica si ca nu o poate ajuta cu nimic. Asadar, batrana respectiva are cu adevarat nevoie de ajutor?
Ce sa mai vorbim de lanturile de cersetori, condusi de mafioti care catiga enorm de multi bani pe urma lor. Nu ar fi mai simplu sa ajutam cersetorii printr-o bucata de paine, un covrig sau orice altceva de mancat. Lucrul asta ar dizolva “industria” asta care s-a format si chiar am ajuta omul respectiv mai mult decat prin bani. Mai mult decat atat, desi metodele lor pot fi inselatoare de multe ori, trebuie sa gandim in profunzime. De curand, am asistat la o scena, care mi s-a parut interesanta: in metrou, un barbat la 40-45 de ani, imbracat saracacios a inceput sa spuna poezii. De la versurile lui Eminescu, Arghezi, Bacovia, pana la intonatie si dictie, recunosc ca am fost surprinsa sa intalnesc astfel de cersetor. Si atunci m-am intrebat: Oare barbatul acesta era pasionat de literatura, candva in viata lui fusese cineva si acum se folosea de ceea ce stie pentru a castiga un ban mai cinstit decat cu “Da si mie”? Oare acest barbat are o memorie foarte buna si un conducator al clanului de cersetori a gasit aceasta metoda potrivita pentru a impresiona oamenii? Cine e acest barbat si ce e de facut cu el? Adica, intr-un fel dovedeste faptul ca are o oarecare inteligenta, ca ar putea munci orice, decat sa cerseasca. Il pune situatia la care a apelat intr-o lumina mai buna?
Oamenii sunt oricum preocupati destul de putin de suferinta celor din jurul lor. Motivele pentru care unii oamenii ajuta cersetorii sunt iarasi impartite: din mila, din mandrie, pentru a se lauda, pentru a demonstra ceva altor oameni care sunt langa ei, etc. Dar ce se intampla cu cersetorii care sunt sinceri? Oamenii aceia simpli, care in urma unei drame, unei situatii la care viata i-a supus sau chiar in urma intamplarii nefericite de a se naste intr-un astfel de mediu, au nevoie de ajutorul nostru. Port cu mine o intamplare care a avut loc intr-o cofetarie in vremea cand eram la liceu, cand un baietel a venit la mine la masa, unde stateam cu prietenele mele, sa-mi ceara bani. Prima reactie a fost sa-l izgonesc. Am surprins apoi cum o doamna de la o alta masa i-a dat 1 leu sau 2 lei. Baiatul s-a dus la vanzatoare si si-a luat 2 bucatele mici de prajituri din acela la kilogram. In momentul ala am realizat ca cerea bani pentru ca avea si el pofta de ceva dulce. Regretand fapta mea anterioara, m-am apropiat de el si l-am intrebat de care prajitura vrea sa manance si i-am cumparat-o. Intamplarea a pus intr-un fel amprenta pe gandurile mele, prin intrebarea pe care mi-o pun inca de atunci: Cum sa delimitam oamenii nevoiasi de cersetorii falsi? Cum sa facem sa oferim ajutor celor care au cu adevarat nevoie?
Lumea in care traim ne face oare sa actionam instinctiv, fara sentimente, fara a gandi lucrurile in profunzime? Poate daca am crede in povestea celor care au nevoie de noi, am fi mai deschisi. Poate cei care au crescut afacerea asta cu “da si mie 1 leu” au furat sansa celor nevoiasi de a primi ajutor.
Acum cateva seri, iesind dintr-un magazin, mi-a ramas privirea blocata pe o scena din care s-ar putea deschide un alt subiect cu totul si cu totul sensibil. La iesirea din magazin, statea pe jos un copilas murdar, de vreo 9-10 ani, care tinea langa el un pui de catelus, blanos si jucaus, aproape la fel de murdar. Un cuplu se opreste langa el, tipa fiind foarte incantata de catelus. Se apleaca, il mangaie,vorbeste cu el si-i rade, iar pe copil il ignora complet. Si totusi, stiu ca uneori animalele sunt mai credincioase decat oamenii, dar baietelul acela amarat merita si el macar o vorba buna.
Intrebarea de final ramane: cum sa rezolvam problema asta a omenirii? Cred ca solutia vine din atitudinea fiecaruia, fie cersetor, fie omul care alege sa arunce un ban, fie omul care alege sa treaca nepasator, fie omul care alege sa ofere printr-un gest putina afectiune.
Din multimea de cersetori pe care ii intalnim zi de zi, la orice pas, care este cu adevarat nevoias? Care lacrimi sunt reale si demonstreaza amaraciunea vietii acelui om? Care cersetor este sincer si a incercat toate solutiile pentru a-si pune viata pe picioare, astfel apeland la cersetorie ca o ultima varianta umilitoare? Pentru ca sunt si foarte multi care prefera sa presteze astfel ca metoda cea mai simpla de a face bani. Se complac intr-o astfel de situatie, fugind de munca.
Este uluitor cand auzi despre mafia care sta in urma cersetoriei si este si mai grav cum oamenii o incurajeaza. Este adevarat, trecand pe langa ei si vazandu-i amarati, mila te determina sa le dai o mana de ajutor. Insa, ce se intampla sa intri intr-o situatie in care cersetorul poate deveni agresiv? Cunosc o situatie in care o studenta a incercat sa ajute o batrana ce plangea si spunea ca are nevoie de bani. Fata i-a dat femeii tot maruntul pe care il avea in protofel, adunandu-se in jur de 3 lei, in semn de ajutor. Batrana, nemultumita de ce a primit, a inceput sa tipe la fata sustinand ca suma pe care a primit-o este mult prea mica si ca nu o poate ajuta cu nimic. Asadar, batrana respectiva are cu adevarat nevoie de ajutor?
Ce sa mai vorbim de lanturile de cersetori, condusi de mafioti care catiga enorm de multi bani pe urma lor. Nu ar fi mai simplu sa ajutam cersetorii printr-o bucata de paine, un covrig sau orice altceva de mancat. Lucrul asta ar dizolva “industria” asta care s-a format si chiar am ajuta omul respectiv mai mult decat prin bani. Mai mult decat atat, desi metodele lor pot fi inselatoare de multe ori, trebuie sa gandim in profunzime. De curand, am asistat la o scena, care mi s-a parut interesanta: in metrou, un barbat la 40-45 de ani, imbracat saracacios a inceput sa spuna poezii. De la versurile lui Eminescu, Arghezi, Bacovia, pana la intonatie si dictie, recunosc ca am fost surprinsa sa intalnesc astfel de cersetor. Si atunci m-am intrebat: Oare barbatul acesta era pasionat de literatura, candva in viata lui fusese cineva si acum se folosea de ceea ce stie pentru a castiga un ban mai cinstit decat cu “Da si mie”? Oare acest barbat are o memorie foarte buna si un conducator al clanului de cersetori a gasit aceasta metoda potrivita pentru a impresiona oamenii? Cine e acest barbat si ce e de facut cu el? Adica, intr-un fel dovedeste faptul ca are o oarecare inteligenta, ca ar putea munci orice, decat sa cerseasca. Il pune situatia la care a apelat intr-o lumina mai buna?
Oamenii sunt oricum preocupati destul de putin de suferinta celor din jurul lor. Motivele pentru care unii oamenii ajuta cersetorii sunt iarasi impartite: din mila, din mandrie, pentru a se lauda, pentru a demonstra ceva altor oameni care sunt langa ei, etc. Dar ce se intampla cu cersetorii care sunt sinceri? Oamenii aceia simpli, care in urma unei drame, unei situatii la care viata i-a supus sau chiar in urma intamplarii nefericite de a se naste intr-un astfel de mediu, au nevoie de ajutorul nostru. Port cu mine o intamplare care a avut loc intr-o cofetarie in vremea cand eram la liceu, cand un baietel a venit la mine la masa, unde stateam cu prietenele mele, sa-mi ceara bani. Prima reactie a fost sa-l izgonesc. Am surprins apoi cum o doamna de la o alta masa i-a dat 1 leu sau 2 lei. Baiatul s-a dus la vanzatoare si si-a luat 2 bucatele mici de prajituri din acela la kilogram. In momentul ala am realizat ca cerea bani pentru ca avea si el pofta de ceva dulce. Regretand fapta mea anterioara, m-am apropiat de el si l-am intrebat de care prajitura vrea sa manance si i-am cumparat-o. Intamplarea a pus intr-un fel amprenta pe gandurile mele, prin intrebarea pe care mi-o pun inca de atunci: Cum sa delimitam oamenii nevoiasi de cersetorii falsi? Cum sa facem sa oferim ajutor celor care au cu adevarat nevoie?
Lumea in care traim ne face oare sa actionam instinctiv, fara sentimente, fara a gandi lucrurile in profunzime? Poate daca am crede in povestea celor care au nevoie de noi, am fi mai deschisi. Poate cei care au crescut afacerea asta cu “da si mie 1 leu” au furat sansa celor nevoiasi de a primi ajutor.
Acum cateva seri, iesind dintr-un magazin, mi-a ramas privirea blocata pe o scena din care s-ar putea deschide un alt subiect cu totul si cu totul sensibil. La iesirea din magazin, statea pe jos un copilas murdar, de vreo 9-10 ani, care tinea langa el un pui de catelus, blanos si jucaus, aproape la fel de murdar. Un cuplu se opreste langa el, tipa fiind foarte incantata de catelus. Se apleaca, il mangaie,vorbeste cu el si-i rade, iar pe copil il ignora complet. Si totusi, stiu ca uneori animalele sunt mai credincioase decat oamenii, dar baietelul acela amarat merita si el macar o vorba buna.
Intrebarea de final ramane: cum sa rezolvam problema asta a omenirii? Cred ca solutia vine din atitudinea fiecaruia, fie cersetor, fie omul care alege sa arunce un ban, fie omul care alege sa treaca nepasator, fie omul care alege sa ofere printr-un gest putina afectiune.