As vrea sa pot zbura. Pentru aceasta fereastra spre cer trebuie sa fie deschis si drumul fara piedici. In calea mea sa nu fie pereti care sa ma opreasca din zbor. De acolo de sus vreau sa privesc lumea ca un vultur, sfruntand vazduhul. Libertatea pe care mi-o da dorinta de zbor este unica. Gandul ca as putea zbura ma face fericita, si chiar si pentru o singura clipa de zbor as striga: "A meritat sa ma nasc!".
Cand zbori vezi lucrurile altfel decat le poti privi de jos. Nimic nu se compara cu sentimentul pe care il ai atunci cand atingi cerul cu varful degetului, cand faci bulgari din fuioarele de nori razleti, cand te iei la intrecere cu vantul si cand te iei in piept cu furtuna. Acesta este doar un vis al meu. Eu nu pot zbura in realitate decat cu gandul. El alearga de la un cap la altul al lumii cu repeziciune, iar distanta cer-pamant o parcurge cat ai clipi. Nu ai nevoie de aripi si te inalti chiar deasupra vazduhului, de unde poti contempla lumea ca un stapan al ei. Gandul cel bun alearga mai repede decat gandul cel rau, deoarece acesta din urma nu gaseste calea spre lumina cerului si se pierde undeva intr-un labirint intunecat. Nimeni nu ma poate opri sa zbor cu gandul cel bun unde vreau si sa mangai pe cei care au nevoie de speranta. Eu le-o pot da prin gandul meu cel bun. Stiu asta pentru ca si eu am primit in zbor gandurile bune ale altor cutezatori si iubitori de inaltimi. E mare puterea gandului in zbor, insa ea este la indemana oricui iubeste, crede si are speranta in bine.
Haideti si va inaltati cu mine in zbor sa ne ostoim dorul de culmi si de pe acestea sa strigam: "Drumul prin viata este un zbor spre Cer!"