Ghencea. Terminal urcare tramvai 41. Mergi doar o statie, iar la Brasov se bulucesc doi comercianti ambulanti. Unul se urca pe la prima usa, celalalt incepe din spate; ambii recita aceeasi melodie devenita hitul muzical al anului pentru bucuresteni: „Avem pixuri la 2 lei, numai la 2 lei, creioane, gume de sters, servetele umede, aprinzatoare de aragaz, 2 lei, baieti, numai la 2 lei”. Incerci sa te concentrezi pe citit, dar nici macar Idiotul de print Miskin al lui Dostoievski nu te poate face sa ignori reclama cu voce pitigaiata facuta bateriilor „Toshiba”: „Eftine, eftineee, patru la 1 leu, eftineee!”. Din sens invers te loveste acordul unui acordeon piesa de muzeu, al carui proprietar tocmai ce-a-nceput “Valurile Dunarii” (Iosif Ivanovici) si nu pare catusi de putin stingherit ca tramvaiul trece peste Dambovita, pe Podul Ciurel.
Pentru cunoscatori, scenariul se repeta si la Piata Moghioros, si la Orsova sau Crangasi, doar vanzatorii sunt altii. Circul zilnic pe acest traseu, intre Ghencea si fosta Casa a Scanteii, si pot sa jur ca o singura data in ultimii ani s-a intamplat ca distinsii controlori RATB sa se nimereasca in acelasi timp in tramvai cu “tarabagii” de ocazie. Nu, nu s-a intamplat nimic! “Orice la 2 lei” a asteptat cuminte si deloc stingher sa-si termine controlorii tura si apoi s-a pus din nou pe facut bani: “Eftine, eftineee…”.