Mie imi place sa citesc

In tren, in autobuz, in avion, in pat, in banca de la curs, in parc, in curte, in sufragerie si in multe alte locuri, mie imi place sa citesc. De fapt si de drept, nici nu conteaza locul in care sunt, atat timp cat sunt in compania unei carti bune sau a unui articol interesant, fie el dintr-un ziar sau o revista. Citesc de cand am invatat sa citesc. Nici nu mai stiu care e prima carte citita. Probabil ceva basme sau povesti pentru copii. Ce stiu sigur este ca pasiunea pentru citit am mostenit-o de la tatal meu. Seara, ori de cate ori are timp, isi ia cartea, se aseaza pe canapea si da drumul la lectura. Sunt multe motivele pentru care imi place sa citesc.

Asadar, de ce imi place sa citesc? Imi place sa citesc pentru ca astfel descopar lucruri noi, interesante si poate foarte valoroase pentru viitorul meu. Imi place sa citesc pentru ca asa pot sa aflu opinia specialistilor in diferite domenii. Avand informatii si alte opinii, pot si eu la randul meu sa imi descopar propriile opinii. Imi place foarte mult sa citesc pentru ca aceasta activitate imi stimuleaza gandirea si imaginatia. Imi place sa citesc pentru ca asa pot sa imi stimulez creativitatea. Imi place sa citesc si pentru ca pot sa intru in mintea autorilor. Imi place sa citesc pentru ca asa pot sa descopar lucuri despre mine si sa ma autocunosc. Imi place sa citesc pentru ca cititul imi dezvolta vocabularul. Nu imi mai vin acum in minte motive pentru care imi place sa citesc, dar cu siguranta mai sunt multe. Daca ar fi sa aleg intre cartile in format print (sau reviste, ziare etc.) si intre cartile in format digital ( sau reviste, ziare, site-uri), cred ca tind sa merg spre varianta traditionala. Nimic nu inlocuieste mirosul cartilor din anticariat sau senzatia tactila atunci cand rasfoiesti paginile unei carti.

Daca sunt in oras, chiar daca poate sa imi ocupe loc mai mult in geanta, prefer o carte, decat kindle, tableta, telefon, laptop sau ce mai e posibil, pentru ca cel putin nu imi fac griji ca se termina bateria. De obicei nu memorez din cartile pe care le citesc. De multe ori uit despre ce era vorba in acea carte, dar sunt si lecturi care imi raman incastrate in memorie pe viata. Una din cartile care au reusit sa ma faca sa imi aduc aminte cu drag si care imi vine prima acum in minte este “Romanul adolescentului miop” scrisa de Mircea Eliade. Din cartea aceasta am retinut ca pasiunea pentru citit este nemarginita. Chiar si in conditiile in care procurarea cartilor era problematica sau conditiile de mediu erau vitrege, adolescentul din roman ramanea credincios lecturilor sale desfasurate sub lumina lumanarii, neglijand si conditiile sale de sanatate - adica a ales sa devina miop, decat sa renunte la citit. In concluzie, hobby-ul meu este cititul.

Epoca digitala si viteza cu care se transmit informatiile pot adesea sa descurajeze omul si sa il determine sa aleaga alte tipuri de relaxare, vazand lectura ca pe o corvoada, insa pentru mine cel mai bun mod de a scapa de stresul cotidian este o carte buna insotita de o cafeluta calda.