Ma uitam zilele trecute la o emisiune televizata, in care invitaul zilei era Traian Basescu, fostul presedinte al Romaniei. Nu stiu de ce, dar mi s-a parut un omulet terminat, ros de frustrari, ranchiunos, incapabil sa-si intre in rolul de om obisnuit sau sa-si ascunda umorile, ura, suficienta, spiritul revansard, reflexele primitive, grotesti, risul acela de om prost, necioplit, stridenta temperamentala.
Inainte de terminarea mandatului (presarat cu atitea peripetii!), sustinuse neconditionat ideea originala de Justitie (de stat al procurorilor) si nu obiectase cu privirea la condamnarea profesorului Voiculescu, de pilda, in baza unui rechizitoriu inventat, facut la comanda. Dupa terminarea mandatului, acum (cind latul se stringe si in jurul lui!), isi reconsidera subit pozitia, sare la gitul procurorilor si judecatorilor, acuzindu-i de abuz in serviciu, de arestari preventive excesive, de tortura ( alaturi de ANAF, de Curtea de Conturi, de Politie, de Inalta Curte de Justitie si Casatie sau de SRI ). Pe fond, ex-presedintele are dreptate, numai ca o spune si o infiereaza prea tirziu ( din pozitia de simplu cetatean!) in apararea Elenei Udrea si a lui personal (amenintat cu deschiderea mai multor dosare!).
Din pacate, raul a fost facut, Cutia Pandorei a fost deschisa, iar Justitia (satula sa tot stea la mina si la dispozitia politicienilor) nu pare dispusa sa faca pasul inapoi (sa renunte la canibalism).
Oamenii acestia (aparati de legi strimbe) care nu dau socoteala inaintea nimanui si care impart dreptatea dupa bunul lor plac, n-au nici mama, nici tata (pentru ei omul nu are valoare!). Probabil citeva hotariri CEDO ii vor mai tempera putin, dar pina atunci nu se va schimba nimic (va fi sesizata Inspectia judiciara si totul va fi uitat!).