Ofelia Popii – actrita mea preferata

Pe Ofelia Popii am cunoscut-o inca din primul an de facultate, de cand am facut cunostinta cu teatrul sibian si m-am indragostit irevocabil si definitv de ea. Era o domnita scunda, cu parul galben, carliontat, tuns mediu, aproape pana la umeri uneori, ochii de un albastru superb, marin, un ten perfect de fecioara si vocea ca de inger. Mi se pare imposibil ca din corpul acela micuta sa iasa atata talent si de multe ori atatea personaje (vezi spectacolul Felii cu ea in rolul principal, in regia Liei Bugnar).

Cunoscatorii stiu despre ce vorbesc, iar iubitorii de teatru din toate colturile tarii au auzit macar odata de ea. A jucat in spectacole precum Lulu, Cerere in casatorie, Faust, in care cu rolul lui Mefisto a castigat si premii, Balul, Felii si multe altele, spectacole impresionante prin simpla sa prezenta si modestie omeneasca, dar totalitate actoriceasca.

Probabil ca tot Ofelia Popii m-a facut sa imi starnesc si pasiunea acuta pentru teatru.
Pe vremea cand lucram la un ziar local, mi-am luat inima in dinti si am zis sa fac un interviu cu ea, sa o cunosc mai bine si sa o aduc in atentia publicului. Am aflat uimita si cu bucurie mare ca e nascuta exact in aceeasi zi cu mine si luna, desigur, 9 februarie, insa cu zece ani mai devreme. Totusi diferenta de cei zece ani nu prea e vizbila, ca asa au actorii astia un talent desavarsit de a se mentine vesnic tineri.
A devenit actrita mea preferata si va ramane pentru multi ani, chiar daca in prezent nu voi ajunge prea des sa ii vad noile spectacole. Cel putin merita mentionata intre paginile internetului ca fiind o actrita de exceptie.

Cei care au ajuns in Sibiu au avut ocazia sa o vada si in spectacole precum: Platonov, Maestrul si Margareta, Ultima zi a tineretii, cat si in filmul „Undeva la Palilula”, avand colaborari de exceptie cu maestrul Silviu Purcarete.