Boaz Keysar si Shiri Lev-Ari, cercetatori la Universitatea din Chicago au inceput sa isi puna intrebari serioare despre cum anume judeca o persoana alta persoana in functie de accentul pe care-l are cel din fata ei. Rezultatele studiului au aratat clar ca toti cei care au un accent diferit de al nostru ii privim cu scepticism si nu prea avem incredere in ei, poate pentru ca sunt mincinosi.
Prima data, ca sa-si testeze teoria, au luat 45 de informatii pe care le-au inregistrat in trei moduri diferite: intr-un accent nativ, cu un accent „moale” (polonez, turc, austro-german), cu un accent puternic, greoi (italian, coreean, turc). Voluntarii au ascultat toate informatiile si le-au catalogat in functie de gradul de incredere acordata. Proprozitiile citite intr-un accent nativ erau mai de incredere decat cele citite intr-un accent greoi, dur. In alta faza a experimentului, participantii au fost informati gresit asupra faptului ca vor participa la un studiu mai special. El va determina dificultatea intelegerii unui vorbitor si determinarii gradului de incredere acordata lui. Inca o data, accentul nativ si cel „moale” au determinat gradul de incredere mai mare decat in cazul accentului puternic, dur, greoi. Motivul pentru care se intampla asa ceva are legatura cu fluenta cognitiva. Atunci cand discursul unui persoane este greu de urmarit si de inteles, accentul e nefamiliar, creierele noastre muncesc din greu pentru a procesa informatia.
Dar creierele nu prea sunt obisnuite cu procesarea greoaie asa ca incepem sa ne indoim de adevarul celor ce ni se infatiseaza. Din acelasi motiv ne amintim rapid propozitii care au rima, melodii, poezii, in vreme ce companiile care au nume scurte tind sa aiba mai mult succes. Asadar, neincrederea in vorbitorii cu accente ciudate, diferite de ale noastre tine de lejeritatea creierelor noastre.