Catarat pe stanci la Sfanta Ana

Imi amintesc cu placere clipa in care parintii mei au decis sa mergem pe munte la Sfanta Ana. Sunt niste stanci impresionante, in Sinaia. Am pornit din oras, pe jos, pregatiti pentru un gratar. Am urcat pe drumuri de munte, lasand tumultul orasului si casele in spate si ne-am cufundat in linistea padurii.

Cu cat urcam, aerul era mai curat si soarele stralucea mai profund. Se zareau din departare masivele impresionante de stanci si soarele stralucea din ce in ce mai puternic. Ajunsi acolo, ne-am bucurat de apa clistalina a unui izvor dintre stanci , ne-am stropit cu apa si am admirat peisajul. Pe urma ne-am apucat de gratar. Am gasit niste lemne uscate in imprejurimi si cu ziare si chibrituri am aprins focul. Micii si carnaciorii se prajeau pe gratar in timp ce noi gustam din bere si jucam carti. Ne-am delectat cu privelistea impresionanta si ne-am bucurat de clipe de odihna in spendoarea naturii. Dupa ce am stat pe patura la soare si ne-am bronzat un pic trupurile, am urcat pe stanci. Ne-am catarat intai pe stancile cele mai accesibile, apoi am descoperit un drum prin spatele muntelui si ne-am catarat pana in varful cel mai inalt.

De acolo am putut contempla orasul, este o priveliste impresionanta. Poti vedea intreg orasul de acolo si casele, Manastirea si hotelurile par niste casute in miniatura. Este ca si cum ai vedea intreg orasul din elicoper. Impresionant cu adevarat.