Stephen King. Se stie ca scriitorii si profesorii tin foarte mult la punctuatie si partile de vorbire-chiar se spune ca doi gramaticieni nazisti au inceput sa se bata intre ei din cauza unei virgule. Stephen King a scris 2.000 de cuvinte fara adverbe zilnic. El credea ca adverbele sunt „nocive”, furand detaliile si specificitatea frazei. Succesul sau, spunea el, s-a datorat tocmai acestui tip de exercitiu… fara adverbe.
Thomas Edison. Colaboratorii lui Edison trebuiau sa treaca de un test ciudat si barbar, incluzand chiar mancatul unui bol plin cu supa chiar sub ochii atenti ai marelui inventator. De asemenea, verifica daca viitorii angajati au condimentat supa inainte de a o servi. Daca unul din ei adauga sare supei, era automat respins. Rostul testului supei era de a-i elimina pe cei care incepeau cu prea multe presupuneri, fiind neincrezatori. Edison s-a jucat si el cu somnul, adoptand un sistem de dormit polifazic, bazat pe o serie de perioade scurte de somn (10-20 de minute-asa numitul „nap”) care nu fac altceva decat sa ajute la o productivitate crescuta si o eficienta mai mare la locul de munca.
Charles Dickens. Un autor genial si foarte cautat, Dickens a fost un reformist social al Londrei Victoriene. Insa si el, ca si ceilalti dinaintea lui, a avut o serie de ciudatenii. De exemplu, nu suporta sa aiba niciun fir de par pozitionat aiurea in cap. De aceea, obsesiv, isi dadea cu pieptenele prin par pentru a-si aranja toate firele „rebele” si asta de sute de ori pe zi. Tulburarea obsesiv-compulsiva si epilepsia erau alte doua secrete ale lui Charles Dickens, fiind foarte specific in aranjarea mediului de studiu. Alt secret al creativitatii sale era tinutul ritmului in timp ce dicta unui asistent mare parte din opera sa, asistentul fiind cel care facea „munca fizica”-scrisul. De multe ori, se revenea asupra frazei, se schimbau cuvinte de sute de ori se redicta si rescria pana la epuizarea asistentului…