Despre stereotipuri

Fiecare dintre noi avem cu siguranta stereotipuri, lucruri in care credem cu tarie, desi niciodata nu ne-am lovit de ele. Convingerile cu care insa plecam de acasa sunt cele mai rele. Fie ca nu ne plac anumiti oameni sau ca traim cu impresia ca sefii sunt facuti ca sa exploateze angajatii, ori alte idei de genul, toate sunt stereotipuri pe care mizam atunci cand ne traim viata sau cand interactionam cu cei din jurul nostru.

Din pacate multi copii se confrunta cu aceste probleme si nimeni nu ia masuri, parintii fiind singurii in stare sa faca ceva in aceasta privinta. Totusi si cei din jur pot sa ajute la educatia celor mici si la indepartarea stereotipurilor.

Atunci cand vedem la tot pasul fixatii si stereotipuri nu putem sa nu ne gandim ca toate au un fundament. Intr-adevar poate tiganii sunt din neam de hoti, insa sunt si tigani buni, ori mai bine zis rromi, oameni care merita credinta noastra si care se pot mandri cu un caracter mult mai bun decat al altora. Pe de alta parte si barbatii isi educa baietii, proprii copii sa priveasca cu ura sau cel putin cu deznadejne sefa sau femeile de la locul de munca, sa le desconsidere insa nimeni nu este indreptatit, s-a demonstrat ca femeile is fac treaba in anumite domenii mult mai bine decat barbatii. De pilda femeile sunt mult mai preferate pentru sudura si vopsit pentru ca lucreaza mai bine si au o gentilete aparte cat si instinct de autodepasire si de atingere a perfectiunii. 

Ideile preconcepute insa sunt si mai multe si totul tine de noi ca si natie, ca si popor, cultura noastra nu a ajuns inca la maturitate si nu permitem nici copiilor nostri sa imbratiseze libertatea deplina.

Copiii sunt invatati inca de mici ca femeile trebuie sa stea langa barbati si nu langa alte femei si desigur nici barbatii langa barbati, ca anumite substante sunt interzise, ca iarba sau marijuana nu trebuie fumata, ca sexul inainte de casatorie nu este permis (cel putin pana acum un deceniu in Romania inca se mai maritau fete virgine) ca femeia trebuie sa asculte in casa si barbatul sa ordone, ca femeia trebuie sa se multumeasca cu putin si barbatul trebuie sa fie stalpul case si sa duca tot greul financiar si multe altele.

Oricat de mult am incerca sa negam aceste lucruri cu siguranta le-am gandit si noi la randul nostru si am indepartat oameni din viata noastra pentru a putea intra in hora stereotipurilor. In plus, pana si dorinta de a nu iesi din cuvantul tatalui sau al mamei credem inca in aceste stereotipuri si le adulmecam in continuare.

Dar ce ne facem atunci cand ne dam seama ca nu avem dreptate si ca doar influentam negativ pe cei din jur? Desigur ca e un pas foarte mare sa iti dai seama ca nu ai dreptate, deoarece prea putini reusesc sa scape de lumea cliseelor, a tabuurilor si a altor fobii de genul. Majoritatea nu vor decat sa stea comozi si sa atace cand e nevoie, sa vorbeasca liber cand e cazul, dar niciodata sa priveasca inainte cu mandrie si sa se declare liberi cuvantatori in adevaratul sens al cuvantului. Ar trebui sa facem exact ceea ce gandim si ce simtim.

Daca ne place de o fata, fata fiind, sa fim cu ea fara sa ne fie de teama de respingerile parintilor, ale prietenilor sau ale societatii in general, daca ne place sa purtam numai negru sa nu ne pese ca lumea se uita urat la noi, daca ne place sa ne radem in cap sau sa purtam o culoare fistichie in mijlocul verii cu multi cercei sa nu ne abatem de la gandul nostru.

Sa fim liberi sa lasam prejudecatile la o parte si sa nu dam niciodata curs unei auto inchideri in sine.

Viata e prea scurta ca sa o traim dupa niste reguli nescrise!