In ziua de azi nu mai cautam un loc de munca care sa ne ofere beneficii precum: o pauza de cafea mai lunga, un program mai scurt, un colectiv mai tanar sau mai potrivit varstei noastre, locatie aproape de casa si altele. In prezent cautam uin job, punct! Il cautam din rasputeri si atunci cand il gasim uitam ca mai avem si noi drepturi si ne vedem doar de obligatiile noastre. Asteptam ziua de salariu, mai barfim una alta in micile pauze de tigara, luate si alea trase de par, ajungem acasa zilnic obositi si nu ne mai pasa de mediul in care teoretic ar trebui sa ne formam.
In prezent insa avand in vedere ca foarte putine locuri de munca sunt libere si foarte putine dintre acestea sunt decente, ne simtim obligati cu cateva diplome in mana sa acceptam sa lucram pe un salariu dezonorabil, ca doar asa e la noi. Sincer, nu credeam ca as putea sa gandesc asta vreodata, dar acum m-as cam angaja si eu pe 800 de lei, pentru o amarata de munca de birou. La urma urmei, sincer, nu ai ce face. Si as face asta, in ideea ca voi fi poate promovata daca gasesc ceva intr-o firma buna, sau cu ideea ca in timp schimb locul de munca.
Cum sa iti faci o cariera frumoasa? Nu exista criterii…
Putinii fericiti care lucreaza in ceea ce le place, se straduie din plin sa le mai placa chiar si dupa o perioada anume de munca. Intervine rutina in orice. Doar prea norocos sa fi sa ai un loc de munca care isi schimba mereu sarcinile, dar la un moment dat pana si faptul ca se schimba mereu va deveni o rutina si la un moment dat va interveni cuvantul: “IAR….!!!!”
Este inevitabil sa nu pici in rutina. Poate numai atunci cand ai dreptul la propriul program, poate doar atunci cand poti sa iti alegi daca sa faci ceva sau nu, cat si in cazul in care alegi sa faci de placere si nu pentru ca trebuie.
Deci este imposibil sa iti faci o cariera frumoasa in viata daca pornesti pe ideea “trebuie sa fac bani!”. Nu poti sa ajungi sa te bucuri de munca ta decat atunci cand vrei sa faci ceva pentru a te simti mai bine in societatea in care traiesti. Totusi avand in vedere circumstantele se prea poate sa nu reusim prea curand. Eu mereu am o visatoare, motiv pentru care nici un loc de munca nu mi s-a potrivit pana la urma. Adica… imi place sa muncesc dar cateodata nu reusesc sa indeplinesc o anumita sarcina de genul - nu ma integrez in colectiv sau nu am suficienta rabdare cu cei din jur.
In prezent insa avand in vedere ca foarte putine locuri de munca sunt libere si foarte putine dintre acestea sunt decente, ne simtim obligati cu cateva diplome in mana sa acceptam sa lucram pe un salariu dezonorabil, ca doar asa e la noi. Sincer, nu credeam ca as putea sa gandesc asta vreodata, dar acum m-as cam angaja si eu pe 800 de lei, pentru o amarata de munca de birou. La urma urmei, sincer, nu ai ce face. Si as face asta, in ideea ca voi fi poate promovata daca gasesc ceva intr-o firma buna, sau cu ideea ca in timp schimb locul de munca.
Cum sa iti faci o cariera frumoasa? Nu exista criterii…
Putinii fericiti care lucreaza in ceea ce le place, se straduie din plin sa le mai placa chiar si dupa o perioada anume de munca. Intervine rutina in orice. Doar prea norocos sa fi sa ai un loc de munca care isi schimba mereu sarcinile, dar la un moment dat pana si faptul ca se schimba mereu va deveni o rutina si la un moment dat va interveni cuvantul: “IAR….!!!!”
Este inevitabil sa nu pici in rutina. Poate numai atunci cand ai dreptul la propriul program, poate doar atunci cand poti sa iti alegi daca sa faci ceva sau nu, cat si in cazul in care alegi sa faci de placere si nu pentru ca trebuie.
Deci este imposibil sa iti faci o cariera frumoasa in viata daca pornesti pe ideea “trebuie sa fac bani!”. Nu poti sa ajungi sa te bucuri de munca ta decat atunci cand vrei sa faci ceva pentru a te simti mai bine in societatea in care traiesti. Totusi avand in vedere circumstantele se prea poate sa nu reusim prea curand. Eu mereu am o visatoare, motiv pentru care nici un loc de munca nu mi s-a potrivit pana la urma. Adica… imi place sa muncesc dar cateodata nu reusesc sa indeplinesc o anumita sarcina de genul - nu ma integrez in colectiv sau nu am suficienta rabdare cu cei din jur.