Exista o perioada anume in care un parinte indoliat isi plange copilul? Exista un timp anume pentru reculegere si pentru ca toti membrii familiei sa isi continue viata din punctul in care au lasat-o? Stiu sigur ca nu, si o astfel de rana lasa urme in suflet pentru totdeauna. Insa numai o luna le-a trebuit parintilor lui Ionut, baietelul sfasiat de caini in Bucuresti, sa stie ca ei isi vor partea leului pentru faptul ca nu mai au copilul langa ei.
Cui ii vor cere acesti bani? Cine este vinovatul pana la urma pentru ce s-a intamplat? Clicile formate timp de aproape o luna pe la diverse TV-uri de nisa sau posturi nationale generaliste acuza care in stanga, care-n dreapta, ba pe proprietarul terenului lasat neingradit, ba Municipalitatea, ba proprietarii cainilor care i-au lasat liberi, ba pedofilii, ba boschetari de prin Tei... si ma gandesc ca cineva la un moment dat va plati. Si chiar astazi, de pilda, a inceput cercetarea penala pentru posesorul cainilor si proprietarul terenului unde s-a intamplat tragedia. Iar parintii lui Ionut au anuntat ca se vor constitui parte civila in dosarul penal care va stabili cine este vinovat de moartea copilului lor. Intr-un cuvant, nu stiu nici ei cui, dar de cerut vor cere. Iar pe surse, nu direct din partea parintilor, au aparut astazi informatii cum ca ar fi vorba despre daune de 1 milion de euro. Ca va fi sau nu asa, numai viitorul ne va arata. Cert este ca nu vad cum o familie ar pune un astfel de pret, sau orice alt pret, pe viata disparuta mult prea devreme dintre ei. Si la atat de putin timp…
Daca in urma cu cateva zile presa relua in zeci de titluri si sute de minute de emisie declaratia mamei indurerate care spunea ca “Moartea lui Ionut nu a fost in zadar”, mie mi s-a parut strigator la cer si nu inteleg cum o mama a unui copilas de 4 ani poate gasi un motiv in moartea copilului ei, cum ii poate justifica disparitia, si mai ales ca ea crede ca acesta a fost sacrificiul necesar ca sa scapam cu totii de cainii de pe strada. Sincer vorbind, in continuare mi se pare ceva necurat in acest caz si stiu, mai mult decat mi-as dori, ca nu asa reactioneaza un parinte in asa moment de cumpana…