Astazi m-am inscris la scoala de soferi. Sunt atat de entuziasmata, de zici ca azi mi-am luat carnetul de sofer. Insa este o mare realizare pentru mine, pentru ca mi-am propus acest lucru de mai bine de 5 ani si din tot felul de motive nu am reusit sa ma inscriu. Inca nu am avut nicio ora, maine voi avea prima mea ora de sofat si e cu atat mai entuziasmant, cu cat eu nu am mai condus niciodata, nu s-a mai intamplat niciodata sa fiu la volanul unei masini, pe care sa o misc un pic din loc pe camp, asa cum am tot auzit povesti.
Lasand la o parte entuziasmul, care imi face inima sa tresalte de fiecare data cand ma gandesc ca la capatul acesti calatorii voi fi sofer, stiu si ca acest lucru vine cu o responsabilitate enorma, atat pentru viata mea, cat si pentru a celorlati din trafic, asa ca tratez acest lucru cu toata seriozitatea. Am inceput deja sa invat legislatie rutiera, asta cu vreo saptamana inainte de a ma inscrie efectiv la scoala de soferi si m-a ajutat foarte mult ca am gasit o gramada de informatii utile chiar pe Internet. De-acum si pana imi iau carnetul, drpciv va fi companionul meu de drum, pentru ca ma ajuta sa stiu ca intr-un singur loc gasesc raspuns la toate intrebarile de care am nevoie. In plus, ma bucur ca acolo imi pot testa cunostintele acumulate, avand la dispozitie o serie de chestionare online. Stiu sigur ca la teorie nu voi avea nicio problema, pentru ca stiu cat de mult ma implic atunci cand imi doresc ceva; sper doar sa am si un pic de talent intr-ale sofatului, pentru ca altfel, daca nu ma voi simti sigura pe mine, voi sta cu carnetul in buzunar, asta daca il voi lua, o viata intreaga. Imi doresc sa conduc, dar nu atat de mult, incat sa imi pun in pericol propria-mi viata sau a altora nevinovati.
Pana una, alta, maine ma voi urca pentru prima data intr-o masina, pe locul soferului si sunt convinsa ca va fi o senzatie de milioane.