Cred ca multi dintre noi simtim ca ne-am nascut prea devreme sau prea tarziu si ca nu de putine ori ne e greu sa ne adaptam unor situatii guvernate de nedreptate, bataie de joc sau celebra hotie . Ca sa va spun unde vreau sa ajung, am mers sa cumpar nite accesorii speciale pentru bicicleta, dintr-un anumit loc; cineva ma rugase sa –i dau o mana de ajutor pentru ca era din alt oras iar eu, intamplator, locuiam exact langa magazinul respectiv de biciclete. Avem indicatiile exacte, notate impreuna cu codurile produselor, pe un bilet pe care in magazin l-am prezentat vanzatorului. Dupa ce am asteptat nici mai mult nici mai putin de 20 de minute pentru ca vanzatorul sa isi dea seama ca are clienti in magazin, comand accesoriile ndicndu-i exact datele de pe bilet impreuna cu codurile de rigoare. Si primesc un produs ambalat intr-o cutie pe care se regaseau codurile si marca si inca o cutiuta desfacuta ,fara”nici un Dumnezeu”, plina de praf, fara nici un cod sau denumire.
Vanzatorul bate repede bonul, mi le pune in brate si trece mai departe la clientul urmator ( dupa ce i-a luat suficient timp sa observe ca ma aflam acolo pentru a cumpara ceva – probabil statura mea l-a indus in eroare facut sa creada ca am numai vreo 14 ani) cu o oarecare agitatie ciudata. Iau cutiile , ies din magazin si afara desfac cutia cu „suspiciunea” sa citesc pe fisa de isntructiuni codul dat fiind ca ambalajul era unul improvizat. Evident, codul era mult departe de cel cerut, doua viteze lipseau cu ddesavarsire, etc. Si desi ii dadusem clar bieltul pentru a evita orice incurcatura el imi pune in bate ce ae pentru ca trebuia sa isi faca totusi comision din vanzari iar daca nu avea produsul repectiv trebuia sa imi ofere , pana la urma, orice avea mai scump. In definitiv nu putea rata o suma ca aceea a pachetului fantoma. Si s-a gandit ca sutn cea mai potrivita persoana de pe spatele careia isi scoata comision in ziua respectiva dat fiind ca magazinul de fite era vizitat numai de mari domni pe care ii trata cu ipocrizia respectului cuvenit. Din pacate pentu el m-am intors i i-am spus”V-am indicat un anumit cod si mi-ati dat cu totul altceva”. Imi spune privindu-ma indiferent si tastand ceva, ca si cums tia clar ce mi-a dat, nici macar nu a”jucat”surprinderea”da, pai nu avem produsul respectiv”. In regula, dar nici nu imi puteti da altceva pentu ca eu pe acela il vreau.
Moment in care a smuls cutia deranjat ca ma apucasem sa o deschid sa vad ce e in ea, imi intinde fara alte comentarii banii inapoi si isi continua treaba. Ies din magazin si-mi vad de treaba cu elanul interior, greu de stapanit, de a ma intoarce sa-i arat buletinul si potofelul pentru ca se pare ca in Romania varsta este un criteriul de respect si nu individul in sine la fel cum banii te fac sa castigi atentia celorlalti si nu nevoile tale sau ceea ce esti ca individualitate. E trist. Si cu siguranta nu sunt singura persoana careia i se intampla sa se loveasca de limitele omeniei”indivizilor”printre care taim si de care intr-un fel sau altul, de multe ori, depindem.