As vrea sa naufragiez pe o insula pustie

Exact asta as vrea sa fac. Sa ajung pe o insula pustie. Eu cu sotul si copiii mei. Sa pot trai in pace deplina. Fara niciun gand, fara niciun stres. Sa pot sa ma trezesc intr-o zona sublima in fiecare dimineata. Eu daca as ajunge singura pe o astfel de insula, as muri de foame intr-o saptamana sigur. De-asta prefer sa ajung cu sotul. Fiindca el se descurca in orice situatie.

Sa traiesc pe o insula din asta, fara vecini, fara nimeni care sa te bata la cap, pare un vis feeric. Si daca e sa ne gandim logic e chiar asa. Desi din cate stiu eu, au fost si situatii reale de naufragiati. Insa cred ca nici nu e tare interesant sa ajungi singur pe o insula pustie, sa nu ai cu cine schimba o vorba. Am vazut un film despre treaba asta cu o familie de naufragiati. Era doar mama cu 2 copii. Si au ales copiii dupa ce au crescut, sa traiasca pe acea insula, tocamai fiindca si-au dat seama ca a trai intr-o civilizatie normala, e mult prea greu. Doar ca in acest film, ei erau vreo 3 personaje. Deci povesteau, se jucau, aveau cu ce sa-si omoare timpul.

Insa mai este si filmul care se numeste Naufragiatul, si e doar un singur personaj. Pentru a nu o lua razna, el isi creeaza un prieten cu care vorbeste tot timpul. Dupa cum spuneam, singura m-as panica si nu as rezista mai mult de doua saptamani, asta cu indulgenta. Daca as mai fi cu cineva, sotul de preferat, ar fi alta treaba.