Sisif este tipul personajului damnat la crunta recluziune, in ciuda calitatilor sale, sau poate chiar din cauza lor, daca avem in vedere ca, alaturi de iscusinta si siretenie, i se atribuie si lipsa totala de scrupule. In diverse variante, din cauza unor incalcari ale conditiei sale omenesti (ii spune Herei ca Zeus o rapise pe Egina, il leaga in palatul sau pe Thanatos, zeul mortii, dispretuind ca si Tantai pe stapanii Olimpului), Sisif trebuie sa care vesnic, in infern, o stanca pana pe varful unui deal, de unde este pravalita inapoi de genii ale razbunarii.
Ca si in situata lui Tantal, cazna, cu totul disproportionata in raport cu fapta comisa, confirrna ideea ca personajul s-a abatut de la legi divine mult mai grave, decat cele invocate pentru chinuirea lui. Pedeapsa sau cazna lui Sisif este o ilustrare cu mare forta de sugestie despre zadarnicia unui efort.
