Cand ochii mari te privesc si devii mecanic, se agita ceva in fundul sufletului tau, devii fara sens, iti spui adio soarelui si devii infect. capeti un continut, unul irational, propulsat de altii, searbad in propria-i esenta, fin, neted si fara echivoc.
Seductie oarba!
Sunt pe cale sa inventez Mahabharata!
In gol. acolo inventez eu. nimic nu mai e pur, nimic nu mai moare cu suflet. remotiv... redresare. recadere. re-viata! am devenit o melodrama de care fug acordurile de vioara fine.
Remotiv a inceput sa-mi dea un motiv. inventez acul de cusut care merge mai repede. nimeni nu mai intinde mana. toti fug. remotiv. eu si el. ne uitam in oglinda si el surade. doar e remotiv. eu plang pentru ca sunt subjugata lui. eu zbier si apoi rad. in mii de cioburi mi se rup picioarele. mi se sfarama unghiile si apoi cad. ma scurg in cenusa. asa curge sange din mine. dar raman in viata. remotiv imi spune ca nu e timpul sa fug de tot. supradoza de remotiv. sa vina cineva cu lumina aia sa-mi sparga timpanul!
Si din cer cad picuri, cad stropi mici de cenusa alba, mizerie in sufletul meu, mortaciune in cap, constiinta nula, strigare jalnica. tu mori. tu nu mai esti nimic. nimic pentru mine...eu - remotiv!
Eu am murit de mult. acum sunt remotiv. acum sunt un eu abstract. sedat. atat. pe remotiv. un motiv ca sa nu renunt. un motiv ca sa renunt la tine. remotiv. cad. rosu, lac, ma inec. nu mai suspin.
Cu ochii mari cat cepele, ma uit in jur si nu mai vad nimic. nici nu mai zbier. zac si ma scurg in huma. incet. remotiv ca sa nu pier de tot.
Am uitat sa inot, am uitat sa trec peste. am uitat sa dau sens. am spus gata! nu mai este! ce nu mai este: suflet. i-a luat locul ratiunea. tu mori. ai murit. te-am pierdut din mine. remotiv. lasitate?! nu.... putere!
Puterea de a renunta, puterea de a nu mai spera ca un bec chior ce stie ca niciodata nu va mai avea lumina si stie ca va fi inlocuit pentru ca vremea lui s-a dus. aici e un fel de adio. auzi cristino, vezi pazea! m-arunc pe bilele alea de plastic. si ce daca ma scufund. remotiv. tu stii mai bine!
Cristina cu bratele deschise. in ea o sa ne inecam impreuna. in ea o sa plangem noi. in parul ei blond-saten-deschis, cu mainile ei subtiri si ochii mari cat cepele. ea se uita in sufletul meu si stie ca mai e o bucatica din el. ea ma trage la mal si-mi mai da un remotiv. un motiv ca sa mai respir. in bratele ei micute ma strang, ma fac un fulg ce nu se topeste niciodata. doar micut, pufos, umed, rece, o stana de piatra sub forma de fulg de zapada. ma ia incet, ma pune in pat, ma acopera cu o patura si apoi se pune langa mine. ma strange in brate, imi ia umerii cu mainile si ma face sa sfarsesc. imi adulmeca obrazul plin de lacrimi, imi respira sufletul in doua parti. ma mangaie pe cap si-mi inchide ochii.
Ma face sa sper. sa pornesc inainte! de aici un remotiv. spart in dungile pe care se imparte viata mea. spart de voci, de vorbe, de tacere…
Seductie oarba!
Sunt pe cale sa inventez Mahabharata!
In gol. acolo inventez eu. nimic nu mai e pur, nimic nu mai moare cu suflet. remotiv... redresare. recadere. re-viata! am devenit o melodrama de care fug acordurile de vioara fine.
Remotiv a inceput sa-mi dea un motiv. inventez acul de cusut care merge mai repede. nimeni nu mai intinde mana. toti fug. remotiv. eu si el. ne uitam in oglinda si el surade. doar e remotiv. eu plang pentru ca sunt subjugata lui. eu zbier si apoi rad. in mii de cioburi mi se rup picioarele. mi se sfarama unghiile si apoi cad. ma scurg in cenusa. asa curge sange din mine. dar raman in viata. remotiv imi spune ca nu e timpul sa fug de tot. supradoza de remotiv. sa vina cineva cu lumina aia sa-mi sparga timpanul!
Si din cer cad picuri, cad stropi mici de cenusa alba, mizerie in sufletul meu, mortaciune in cap, constiinta nula, strigare jalnica. tu mori. tu nu mai esti nimic. nimic pentru mine...eu - remotiv!
Eu am murit de mult. acum sunt remotiv. acum sunt un eu abstract. sedat. atat. pe remotiv. un motiv ca sa nu renunt. un motiv ca sa renunt la tine. remotiv. cad. rosu, lac, ma inec. nu mai suspin.
Cu ochii mari cat cepele, ma uit in jur si nu mai vad nimic. nici nu mai zbier. zac si ma scurg in huma. incet. remotiv ca sa nu pier de tot.
Am uitat sa inot, am uitat sa trec peste. am uitat sa dau sens. am spus gata! nu mai este! ce nu mai este: suflet. i-a luat locul ratiunea. tu mori. ai murit. te-am pierdut din mine. remotiv. lasitate?! nu.... putere!
Puterea de a renunta, puterea de a nu mai spera ca un bec chior ce stie ca niciodata nu va mai avea lumina si stie ca va fi inlocuit pentru ca vremea lui s-a dus. aici e un fel de adio. auzi cristino, vezi pazea! m-arunc pe bilele alea de plastic. si ce daca ma scufund. remotiv. tu stii mai bine!
Cristina cu bratele deschise. in ea o sa ne inecam impreuna. in ea o sa plangem noi. in parul ei blond-saten-deschis, cu mainile ei subtiri si ochii mari cat cepele. ea se uita in sufletul meu si stie ca mai e o bucatica din el. ea ma trage la mal si-mi mai da un remotiv. un motiv ca sa mai respir. in bratele ei micute ma strang, ma fac un fulg ce nu se topeste niciodata. doar micut, pufos, umed, rece, o stana de piatra sub forma de fulg de zapada. ma ia incet, ma pune in pat, ma acopera cu o patura si apoi se pune langa mine. ma strange in brate, imi ia umerii cu mainile si ma face sa sfarsesc. imi adulmeca obrazul plin de lacrimi, imi respira sufletul in doua parti. ma mangaie pe cap si-mi inchide ochii.
Ma face sa sper. sa pornesc inainte! de aici un remotiv. spart in dungile pe care se imparte viata mea. spart de voci, de vorbe, de tacere…