Da, chiar sunt curioasa. Cati dintre voi stiti sa spuneti nu? Mai pe romaneste, sa refuzati omul politicos. Nu omul ala de pe strada, ca pe ala il refuz si eu. Ci pe prietenul, sora, mama, tata, bunica, sau ma rog, cineva din anturajul tau.
Eu multa vreme nu am putut. Bai, parca eram nu stiu cum sa explic, aveam un buton care nu stia sa zica nu. Eram mereu setata pe DA. Cum ma suna vreun colege de la scoala, sa ma roage sa il insotesc la nu stiu ce concurs eu repede: da. Desi stiam ca e plictisitor, si ca nu am ce cauta acolo. Dar ca sa nu se supere, mergeam si acceptam. Stiu ca asa am facut si cu o profa. Scriam poezii in liceu, si m-a trimis o profa la nu stiu ce concurs de poezii pe licee. Si chiar nu am vrut sa merg. Si i-am zis ca nu sunt pregatita, ca parca as mai lucra la ele. Asta nu, ca is frumoase si ca sigur o sa iei premiu. Bullshit. In primul rand pentru ca poeziile mele, erau asa facute mai mult pentru mine, si il al doilea rand fiindca eu chiar nu voiam sa merg. Dar, evident ca i-am zis da. Si in drum pe scoala aia la care se tinea concursul, am facut cale intoarsa. Iar la profa i-am inventat o poveste frumoasa, cum ca mi s-a facut rau de la emotii si m-au trimis aia acasa.
Insa m-am cam saturat sa tot fac ce imi zice unul si altul, prin urmare am hotarat sa trec si pe partea cealalata. Sa zic nu. Chiar daca cineva se supara pe mine. Si culmea e ca nimeni nu s-a ofticat. Asa ca puteti sa faceti si voi asata, fara nicio problema. Iar daca se supara cineva, sigur o sa le treaca, daca nu inseamana ca nu sunt prieteni adevarati.