Second part of a beautiful life

Cand incep sa ma gandesc la viitor, uit de prezent. Totusi, fac lucruri. Lucruri ce tin de viitorul meu inchipuit, sau ar trebui sa tina. Apoi viitorul inchipuit devine un prezent real. Si asa am reusit azi sa fac o chestie demna de “what the fuck ieri am inceput sa-mi scriu posibilul viitor si azi se implineste?!” e in regula, inca am acel potential, se pare ca este dovedit. Este palpabil, chiar. ‘Sunt socata de impulsivitatea mea’ Iar eu sunt socata de faptul ca scriu din prezent. Eu, nu eu. Presimt povestea mea si a ta tot mai interesanta. Dar pentru ca prezentul nu e niciodata indeajuns de bun, sa incepem sa ne gandim la coacem un viitor.

Nu mai pleci la mare. Ti-a inundat apartamentul inchiriat vecinul de sus, un barbat chel care doarme ziua si omoara pisici noaptea. Nu, nu-i destul de bine. Doarme noaptea si le omoara ziua. Nu. Doarme noaptea si ziua lucreaza intr-o banca. Are mustata si o baie cu probleme. Te intorci acasa nervoasa. Ma intorc acasa nervoasa. Ne intoarcem, ma rog, cica stam in acelasi apartament. Adica vom sta. Merg la oglinda, ochii mei caprui sunt la fel de albastrii precum marea neagra. Nu, precum marea rosie. Nu, precum un ocean. Nu, parca sunt verzi, si tot caprui. Vecinul va crede ca esti nebuna. Dar pana si o baie inundata e ceva. Pana si o poveste aiurea despre mine sau despre tine, e ceva. Pana si sa traiesti in viitor e ceva, bine sau rau, rau sau bine, tu sau eu…vom fi suntem ceva, acolo.

‘Toti cred ca e vorba de mine!’