Ambele sunt pur formale, simbolice si conventionale. Ele dobandesc valoare reala doar in functie de experientele de viata efective pe care cauta sa le coreleze. Numai astrologia si matematica sunt fara substanta. Dar ele investesc cu ordine, coerenta, tipare si logica orice realitate substantiala care le este asociata. Astfel matematica asociata cu experimentarea fizica produce fizica moderna. intr-o maniera similara, astrologia poate fi, si probabil ar trebui sa fie, asociata cu fiziologia, geologia, medicina, istoria, sociologia si mai presus de toate, cu psihologia.
Pe vremea cand astrologia a jucat cu adevarat un rol major in vechile civilizatii, asa a fost considerata, daca nu de multime, cel putin de catre astrologii initiali. Functia astrologlei a fost de a aduce, in haosul lumii naturale de pe Pamant, ordinea suprema, iar cele mai evidente manifestari ale acestei ordini sunt revolutiile celeste.
Haos, imprevizibilitate si sansa oarba pe Pamant; dar deasupra, in ceruri, ordine perfecta, previzibilitate, lege. Astrologia si-a dobandit senmificatia dintr-un astfel de contrast. Cerurile erau in relatie cu un aparat de masura cosmic, un model arhetipal de perfectiune a ordinii, care poate fi juxtapus oricarui sistem de fenomene naturale.
Din aceasta juxtapunere ar rezulta o noua viziune a sistemului de fenomene naturale o viziune ordonata, coerenta, care ar duce la posibilitatea de a face pronosticuri cu privire la comportarea viitoare a sistemului. Acesta nu e foarte diferit de ceea ce face stiinta atunci cand masoara cu rigla sau cu ceasul un fenomen natural. Setul complet de revolutii planetare, solare, lunare si stelare, asa cum sunt vazute de pe Pamant, au servit intotdeauna in astrologie ca rigla multi-dimensionala complexa sau ca ceas, pentru a determina comportamentul periodic al organismelor naturale.
Fizica moderna a subliniat in mod just faptul ca asemenea masuratori implica anumite dificultati si sunt relative fata de pozitia si de miscarea observatorului. Pentru a masura o distanta trebuie sa se puna rigla la inceputul unui punct definit. In astrologie, toate masuratorile incep cu primul punct al existentei independente; in cazul unui destin uman, prima respiratie.